Atunci cand un om nu poate sta fara altul, simte ca trebuie neaparat sa-l aiba aproape, dar nu il are, se cheama dor. Atunci cand un om se perpeleste, n-are somn, nu-i sta gandul decat la altcineva, care e departe, se cheama dor. Atunci cand un om ajunge in pragul nebuniei, nu mai poate judeca lucid din cauza ca nu e langa el un alt om, se cheama dor. Traim cu dorul in noi si ne dorim sa-l potolim, sa ajungem in bratele fiintei iubite. Insa trebuie sa fim constienti ca, odata ce obtinem apropierea mult dorita, dorul dispare, nu mai e. O dorinta indeplinita este o dorinta moarta. Ca sa nu ucidem dorul, trebuie sa strangem din dinti si sa stam departe.
"Ce bine ar fi fost sa fiu un rac autentic, sa merg constant inapoi. Te-as intalni printre amintiri si dupa ce te-as gasi nu ti-as mai da drumul, te-as tara cu mine inapoi, sa ne iubim tineri si nevinovati, dupa care, mereu inapoi, te-as tara mai departe spre copilarie, ne-am juca inocenti pana ce,obositi de joc si de inocenta am disparea intr-un mit.
Dara nu sunt un rac autentic,in zadar ma tot laud cu zodia mea,sunt condamnat sa merg inainte si tot ce pot e sa tarasc intre clestile mele de rac toata memoria mea, fara sa cedez nimic,nimic,nimic, cu riscul ca povara ei uriasa sa ma ucida intr-o zi."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu