sâmbătă, 31 decembrie 2011

Inventar

Iata ca am ajuns iar in ultima zi a unui sfarsit de an...De maine incepe un nou an, o noua lista de planuri...noi sperante. Din lista pe anul 2011 care continea 13 puncte "de facut" , nu am realizat decat 4. SLAAAAAAB!!!! Pentru la anul mi-am propus sa-mi fac o lista doar cu 4 puncte si sa realizez 13...:) Voi incerca sa ma "insel" singura , poate scot mai mult de la mine. Sper ca voi ati avut un an mai bun decat al meu.
In incheiere o sa scriu o urare pe care am gasit-o pe internet si mi se pare foarte funny: "Catelus cu parul cret, sa ai jeep-ul in cotet si o vila cu piscina, pe Madonna ca vecina. O lopata pentru bani, la anul si La Multi Ani!"

NE REVEDEM LA ANUL !!!

luni, 26 decembrie 2011

Repetabila povara ( Adrian Paunescu)

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduïtă de plâns.

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Lumea copiilor nu-si pierde niciodata farmecul



Am gasit ieri un articol dragut intr-o revista si am zis ca trebuie sa-l citeasca toata lumea.
- Mami, cand incepe concediul?
- Concediul cui, Antonia?
- Al meu! Cand imi da concediu de la gradinita?
- La tine se numeste vacanta, nu concediu. Iar vacanta de iarna incepe cu putin timp inainte sa vina Mosul. Dupa serbarea de iarna.
- Si daca nu facem serbare, nu vine vacanta?
- Ba da, vine, cu cateva zile inainte sa vina Mosul.
- Si Mosul cand vine?
- Pe 24 decembrie, adica peste o luna.
- A, doar o luna?!
- Da, adica patru saptamani.
- Asa mult?! Ai zis o luna!!!
- O luna de zile are patru saptamani.
- De ce zici ca o luna de zile are patru saptamani si nu patru zile?
- Pentru ca asa e: o luna are patru saptamani, adica vreo... 30 de zile.
- A, nu, de ce atat de mult? E prea mult! Si cred ca ma pacalesti. O sa intreb pe altcineva!

:)

vineri, 4 noiembrie 2011

Un "La multi ani" din suflet

Credeti-ma ca sunt muuuulte variante ale acestei fotografii, insa nici una nu a iesit "normala"...:)
Sunt 2 aniversari diferite...

luni, 13 iunie 2011

Cartea

Prima carte pe care o tin in mana, pentru cei mai multi dintre oameni, este Abecedarul. Apoi, presati de Doamna invatatoare, mai citesc poate cate un basm in timpul vacantelor de vara. O parte dintre noi suntem cei care primeam la fiecare sfarsit de an, in timpul a ceea ce se chema „Festivitatea de premiere”,(ca premiu, fireste) o carte pe care fie ne-o cumparau parintii sau fie ne-o dadeau de la biblioteca scolii(de obicei te rugai sa nu fie asa pentru ca, cel putin la scoala noastra, acelea erau cartile care nu se imprumutau niciodata de catre nici un elev). Dar intotdeauna Doamna invatatoare avea grija sa ne lase la inceputul cartii cate o povata. Cea pe care o tin minte cel mai bine este :-Laura,nu uita!"Omul fara cunostinte lume-n bezna."-. Mult mai tarziu am inteles cu adevarat rostul acestor cuvinte, mai exact atunci cand am ajuns la liceu si eram printre singurii care „se osteneau” sa citeasca lecturile„obligatorii” pentru ora de Limba romana...Recunosc faptul ca la inceput nu am fost chiar incantata de aceasta activitate, dar mai apoi am ajuns sa fiu pasionata si am sfarsit prin a termina liceul si continui sa citesc cat mai mult si cat mai substantial...Prin intermediul cartilor poti sa ajungi cu mintea in locuri minunate in care, fizic, nu vei ajunge niciodata...Cartile iti dezvolta mintea, imaginatia, te cultiva, te invata, te sfatuiesc, citez pe cineva: „Cartile iti largesc orizonturile!”...fara ele...SUNTEM CU ADEVARAT IN BEZNA...

Fotografiile arata cam ce s-a ales de intiativa unora, de a strange tineri timp de o ora („Evenimentul” a fost anuntat), cu cate o carte in mana in Gradina Publica, pentru a arata lumii ca in generatia aceasta „a calculatoarelor”, oamenii inca isi mai petrec timpul citind o carte...Au fost probabil cam vreo 40(max 50) de persoane...raportat la cati locuitori are orasul Galati.................................................este trist.





















miercuri, 13 aprilie 2011